am ascultat asta de vreo opt ori cât am dat azi dimineaţă o tură de lac alergând. continuu. nu ştiu de ce, dar îmi place. nu prea mai vezi nimic interesant prin parc. aceiaşi graşi, ca şi mine, care aleargă ca demenţii, alţii care pescuiesc, raţele alea sălbatice se făcură mari şi le aşteaptă magraonii să le halească mai la iarnă... a, şi veşnicii moşuleţi şi băbuţe ieşiţi la bronzat. totuşi, de vreo săptămână a apărut o specie ciudată de alergăreţi. îmbrăcaţi de stradă, cu bocanci, pantaloni scurţi, freze uşor ciudate şi, cel mai important, cu rucsace în spate. cum să alergi mă cu rucsacul în spate? mie mi-e greu să ţin şi cheile.
tot ascultând public enemy mi-am dat seama de ceva, ăştia pregătesc ceva bă. în românia pissmeikarii ăştia pregătesc ceva. shut'em down, shut'em shut'em down.
sau o veni sezonu' crosurilor de munte?
